In degandurarit nuse distregent ematifug...fed nostix
maneterert figus derijnit tacatucunt!.;-oident tarcoate.
Erbieuntu tadze afghanis tripstic veementerin kaladins.
Nuva miteratisi fininidcas preint coveint noex sistes nicitur
sensuraturumsehn!!!
Wednesday, February 21, 2007
Wednesday, February 14, 2007
Wednesday, February 7, 2007
Parcursul vietii...
puritate - inocenta - inconstienta - fragilitate - perplexitate - mister - descoperire - spontaneitate - prietenie - joc - gluma - conflict - adolescenta - studiu - cunoastere -
afectivitate - ratiune - iubire - obiectiv - implinire - speranta - optimism - timp - dezamagire -
pesimism - nesiguranta - slabiciune - nostalgie - moarte.
afectivitate - ratiune - iubire - obiectiv - implinire - speranta - optimism - timp - dezamagire -
pesimism - nesiguranta - slabiciune - nostalgie - moarte.
Tuesday, February 6, 2007
L'uomo come paradosso / Omul ca paradox
L'uomo e' veramente un paradosso. E' nello stesso tempo grande e misero; grande in quanto possiede la facolta' del pensiero che lo distingue dagli altri esseri, misero poiche' non riuscira' mai a soddisfare (almeno nella vita terrena) le sue aspirazioni piu' alte: alla perfezione, all'infinito, all'assoluto, alla felicita' e bellezza supreme. L'uomo ha una posizione "mediana" nel mondo: fra l'infinitamente grande e l'infinitamente piccolo. Sembra quasi inesistente, quasi un verme schiacciato dall'immensita' degli spazi.
Bastera' mai la coscienza della propria miseria e la ragione, a colmare il vuoto che ha nell'anima, e la sofferenza, e il dolore di sentirsi abbandonato, smarrito nell'immensita', destinato a non conoscere mai lo scopo della sua esistenza e messo nella condizione di potere soltanto ipotizzarlo?
Omul este un adevarat paradox. Este in acelasi timp nobil si nefericit; nobil fiindca poseda facultatea de a gandi care il distinge de celelalte fiinte, nefericit fiindca nu va reusi niciodata sa-si satisfaca (cel putin in viata terestra) cele mai inalte aspiratii: la perfectiune, la infinit, la absolut, la fericirea si frumusetea suprema. In lume omul are o pozitie "mediana": intre ceea ce e de infinite ori mai mare si ceea ce e de infinite ori mai mic. Aproape ca pare inexistent, aproape un vierme strivit de imensitatea spatiilor.
Va fi vreodata suficienta constiinta propriei nefericiri si ratiunea, pentru a umple golul pe care omul il are in suflet, si suferinta, si durerea de a se simti abandonat, ratacit in imensitate, sortit ca sa nu cunoasca niciodata scopul existentei sale si pus in situatia de a-l putea doar ipotiza?
Bastera' mai la coscienza della propria miseria e la ragione, a colmare il vuoto che ha nell'anima, e la sofferenza, e il dolore di sentirsi abbandonato, smarrito nell'immensita', destinato a non conoscere mai lo scopo della sua esistenza e messo nella condizione di potere soltanto ipotizzarlo?
Omul este un adevarat paradox. Este in acelasi timp nobil si nefericit; nobil fiindca poseda facultatea de a gandi care il distinge de celelalte fiinte, nefericit fiindca nu va reusi niciodata sa-si satisfaca (cel putin in viata terestra) cele mai inalte aspiratii: la perfectiune, la infinit, la absolut, la fericirea si frumusetea suprema. In lume omul are o pozitie "mediana": intre ceea ce e de infinite ori mai mare si ceea ce e de infinite ori mai mic. Aproape ca pare inexistent, aproape un vierme strivit de imensitatea spatiilor.
Va fi vreodata suficienta constiinta propriei nefericiri si ratiunea, pentru a umple golul pe care omul il are in suflet, si suferinta, si durerea de a se simti abandonat, ratacit in imensitate, sortit ca sa nu cunoasca niciodata scopul existentei sale si pus in situatia de a-l putea doar ipotiza?
Monday, February 5, 2007
La duplicita' dell'uomo / Duplicitatea omului
"L'uomo e' solo una canna, la piu' fragile della natura; ma una canna che pensa. Non occorre che l'universo intero si armi per annientarlo; un vapore, una goccia d'acqua bastano per ucciderlo. Ma quand'anche l'universo lo schiacciasse, l'uomo sarebbe pur sempre piu' nobile di quel che l'uccide, perche' sa di morire, e la superiorita' che l'universo ha su di lui, mentre l'universo non ne sa nulla. Tutta la nostra dignita' sta, dunque nel pensiero. In esso dobbiamo cercare la ragione per elevarci, e non nello spazio e nella durata, che non potremmo riempire. Lavoriamo, quindi, a ben pensare: ecco il principio della morale."
"Omul este doar o simpla "trestie", cea mai fragila din natura; dar este o trestie care "gandeste". Nu este nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru a il nimici; vaporii, o picatura de apa e suficienta ca sa-l ucida. Dar chiar si in cazul cand universul l-ar strivi, omul ar fi intotdeauna mai nobil decat ceea ce il ucide, fiindca e constient de faptul ca moare, si de superioritatea pe care universul o are asupra lui, in timp ce universul nu stie nimic de aceasta.
In concluzie, toata demnitatea noastra este concentrata in gandire. In "ea" trebuie sa cautam motivul pentru a ne inalta, ci nu in spatiu si durata, pe care nu am putea sa le ocupam niciodata in intregime. Sa ne straduim, deci, sa gandim bine: iata principiul moralei."
B. Pascal, Pensees
"Omul este doar o simpla "trestie", cea mai fragila din natura; dar este o trestie care "gandeste". Nu este nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru a il nimici; vaporii, o picatura de apa e suficienta ca sa-l ucida. Dar chiar si in cazul cand universul l-ar strivi, omul ar fi intotdeauna mai nobil decat ceea ce il ucide, fiindca e constient de faptul ca moare, si de superioritatea pe care universul o are asupra lui, in timp ce universul nu stie nimic de aceasta.
In concluzie, toata demnitatea noastra este concentrata in gandire. In "ea" trebuie sa cautam motivul pentru a ne inalta, ci nu in spatiu si durata, pe care nu am putea sa le ocupam niciodata in intregime. Sa ne straduim, deci, sa gandim bine: iata principiul moralei."
B. Pascal, Pensees
Subscribe to:
Posts (Atom)